Nu știu dacă ți s-a întâmplat și ție, dar pentru mine, Veneția era mereu acolo – într-un colț de gând, ca o imagine pe care o vezi des pe Instagram și te întrebi dacă chiar e reală. Canale, vaporașe, poduri cu sute de ani în spate… părea din alt film. Așa că, într-o zi, am zis: Hai!
Am găsit un zbor cu WizzAir din București, am plătit cam 250 de lei dus-întors, și trei zile mai târziu eram deja cu rucsacul în spate, aterizată pe aeroportul Treviso, o variantă mică și liniștită, aflată la vreo 40 de kilometri de Veneția.
Și așa a început povestea.
Primul contact: aeroport, autobuz, emoții
Când am ieșit din aeroport, mi-era teamă că o să fie complicat. Nu știam exact unde e autobuzul, dacă iau biletele online, dacă se vorbește engleză. Dar totul a mers surprinzător de simplu. La ieșire e un chioșc ATVO clar semnalizat, de unde am cumpărat bilet până în gara Mestre – 12 euro dus, 22 euro dus-întors, în 2025.
Autobuzul vine la fiecare 30-60 de minute, drumul e lin, iar peisajele se schimbă ușor: din câmpuri verzi în primele case italiene, apoi blocuri vechi și, dintr-odată, simți că te apropii de ceva special.
Am coborât în Mestre, partea continentală a Veneției, și m-am bucurat că am ales să stau acolo.
De ce am ales să nu dorm „pe insulă”
Cazarea în Veneția istorică e, recunosc, o poveste frumoasă. Cine nu și-ar dori să deschidă geamul și să audă valurile lovind ușor sub balcon? Să iasă pe o alee îngustă și să dea peste o cafenea veche, cu două mese și o madona pictată pe perete?
Dar, realist vorbind, cazările sunt scumpe, multe clădiri nu au lift, trebuie să-ți cari valiza peste poduri, iar aglomerația poate fi obositoare. Eu am vrut ceva mai liniștit. Am ales Mestre și n-a fost deloc un compromis — dimpotrivă.
Am găsit un apartament curat, aproape de gară, cu toate cele necesare și o liniște pe care o apreciezi după o zi în mulțime. În plus, în 10-15 minute cu trenul sau autobuzul eram în Piazzale Roma, în inima Veneției. Rapid, ieftin și fără stres.
În oraș: pe jos, pe apă, dar niciodată cu mașina
Un lucru care te lovește din prima: nu există mașini. Totul se face pe jos sau cu vaporetto – autobuzul local pe apă. La început e haotic, ai impresia că o să te pierzi sau că nu știi unde e stația. Dar după prima zi deja te miști ca un localnic.
Eu mi-am luat un abonament de 72h – 45 euro și l-am folosit de fiecare dată când simțeam că-mi obosesc picioarele. Biletul simplu e 9,50 euro, așa că merită. Îl poți cumpăra din Piazzale Roma sau online, apoi îl validezi inainte de a te urca in autobuz/vaporetto, la niște aparate portocalii.
Și da, e o senzație unică să te urci într-un vaporetto la apus și să vezi cum orașul devine aur, cum clădirile se oglindesc în apă, cum turiștii mai tăcuți își scot telefoanele și încep să filmeze în liniște.
Cum mănânci bine fără să intri în capcane turistice
Am învățat rapid o regulă: dacă restaurantul are poze mari în meniu și meniul e în 6 limbi… fugi. Cele mai bune locuri sunt bacari, baruri tradiționale unde localnicii vin la un pahar de vin și niște cicchetti (gustări mici, gen tapas).
Le găsești pe străduțele retrase, nu pe traseele principale. Într-o zi am mâncat niște bruschette cu ton și ceapă roșie care mi-au rămas în minte mai mult decât orice paste de lux. Preț decent, gust autentic.
Și da, dacă bei cafeaua la bar, în picioare, o plătești mai puțin decât dacă stai la masă. La San Marco, același espresso poate costa triplu doar pentru priveliște.
Alte lucruri pe care le-am învățat „pe pielea mea”
-
Ia-ți pantofi comozi. Se merge. Mult.
-
Nu îți face programul prea strict – lasă loc pentru rătăciri. Cele mai frumoase colțuri le-am descoperit întâmplător.
-
Dacă plouă, pelerina e mai bună decât umbrela – vântul e neiertător.
-
În oraș sunt fântâni cu apă potabilă, așa că ia cu tine o sticlă reutilizabilă.
Veneția nu e un oraș care se lasă descoperit în fugă. E lentă, uneori haotică, dar te răsplătește dacă ai răbdare. Te seduce încet, în detalii: un sunet, o reflexie, o doamnă care cântă la fereastră.
Dacă pleci cu așteptări realiste, dar cu sufletul curios, o să te întorci alt om.
Și cel mai probabil… o să vrei să revii.
